Dobrovăţ

Dobrovăț este o comună în județul Iași, Moldova, România, formată numai din satul de reședință cu același nume.

Geografie

Așezare

Comuna se află la marginea de sud a județului, la limita cu județul Vaslui, în sectorul central-nord-estic al Podișului Central Moldovenescsubunitate a Podișului Moldovei. Este străbătută de șoseaua județeană DJ247, care o leagă spre nord de Schitu Duca (unde se termină în DN24 și spre sud în județul Vaslui de Codăești, Dănești, Zăpodeni și Ștefan cel Mare (unde se termină în DN15D). În comuna Dobrovăț se află pădurea Pietrosu, arie protejată de tip forestier în care sunt ocrotite specii de fag, carpen și tei argintiu.

Spre marginea de sud a unor păduri dese, într-o poiană mare de pe valea pârâului Dobrovăț, afluent pe dreapta al râului Vasluieț (din bazinul hidrografic al râului Bârlad), s-au concentrat așezări omenești din cele mai vechi timpuri. Fosta poiană își mai păstrează încă înfățișarea ei de altădată, dar este larg deschisă către sud-est, unde se întinde țarina cu pășuni, fânețe și terenuri agricole, valorificate complex de către populația locală. Comuna Dobrovăț se află la circa 25 km de centrul orașului Iași. La sud și la vest se mărginește cu comunele Codăești și Tăcuta din județul Vaslui, la nord-vest cu comunele Grajduri și Ciurea din județul Iași, înspre nord se află comuna Bârnova iar spre nord-est și est se învecinează cu comunele Schitu Duca și Ciortești din județul Iași. Între limitele astfel prezentate, suprafața comunei Dobrovăț este de 9.300 ha, situându-se între comunele mici din județul Iași.

Forma teritoriului administrativ al comunei Dobrovăț este aceea a unui triunghi neregulat, orientat de la nord-vest, lung de aproape 23 km și cu latimea medie de 4,7 km.

Relief

Înalțimea reliefului de aici se înscrie între valorile altitudinale existente în Podișul Central Moldovenesc : 416 m altitudine absolută în dealul Rotunda , situat în partea de nord-vest a comunei și 146 m altitudine absolută , în șesul pârâului Dobrovăț , la marginea de sud-est a comunei; deci o diferență de înalțime de 270 m. Fragmentarea reliefului- adică desimea văilor sau a culmilor principale – este de circa 2 km în partea de nord-vest a comunei, de aproape 1,5 km spre marginea nordică și de circa 4 km la marginea sudică, iar în partea extrem sudică se reduce la 2,5 km. Energia reliefului- adică adâncimea văilor principale- este modestă : 100–110 m în partea de nord-vest a comunei, 210 m spre marginea nordică , numai 135 m spre marginea de sud-est. În partea de nord-vest și centrală a comunei predomină dealurile-platou , de origine structurală și erozivă, unde fața reliefului aproape corespunde cu înclinarea spre sud-sud-est a straturilor geologice, iar întinderile cu aspect de platou se întâlnesc peste tot pe marile înalțimi, având lățimi de 400 până la 110 m (pe culmea dealurilor Rotunda , Perju , Podișul , Calina , Lacu etc). Pe unele din aceste platouri sunt mici depresiuni lacustre, în care apa ploilor abundente și a celei provenite din topirea zăpezilor staționează câteva zile, iar vegetatia are caracter hidrofil. Spre valea pârâului Dobrovăț și a principalilor săi afluenți, dealurile-platou se continuă prin dealuri mai scunde , cu înfațișare de dealuri-coline , predominante mai ales spre marginea de sud-est a teritoriului comunei. În sectorul mijlociu a pârâului Dobrovăț , începând din aval de confluența cu pârâul Însurățelul , până aproape de satul Dobrovăț , ca și pe cursul inferior al pârâului Dobrovicior, unde directia văilor este perpendiculară pe direcția de înclinare a straturilor geologice-adică au o orientare subsecvență - versantul drept al văii are forme de cuesta tipica, suprafața ei fiind afectată de numeroase procese geomorfologice vechi și noi (alunecari de straturi, pornituri de teren etc). O micro cuesta tipică există și pe versantul stâng al văii pârâului Chehanu , de pa cursul inferior al pârâului Dobrovăț , vale orientată de la est-nord-est spre vest-sud-vest. Forme de relief cu aspect de cuesta mai există și acolo unde văile unor pâraie au o ușoară orientare subsecvență, cum sunt versanții de la stânga văii pâraielor Poiana Lungă , Pahomia , Podu Popii ori de pe dreapta pârâului Pietrosu (cursul mijlociu al acestuia). Procesele geomorfologice active au fost și mai sunt înca în desfașurare, din cauza despăduririlor, nechibzuite adesea, din trecut, ca și efectuarii arăturilor de alta data, în curmezisul versanților de văi. O formă de relief destul de vastă în cuprinsul teritorului comunei Dobrovăț o constituie albiile majore, cu aspecte de șes. Cea mai întinsă albie majoră este a cea a pârâului Dobrovăț, care de la confluența cu pârâul Pietrosu și până la vărsarea în pârâul Rediu (pe teritoriul comunei Codăești), are o lățime ce variază între 400 și 750 m, iar înclinarea ei fiind de 3 m la km. Pe suprafața albiei majore a pârâului Dobrovăț sunt câteva grinduri joase și un ostrov alungit (șesul Velniței). În punctele de confluență a pâraielor afluente și a micilor rețele torențiale, sunt conuri de dejecție în miniatură, precum și acumulari deluvio-coluviale , aduse de spălările și șiroirile de pe versanți. Forme de terase fluviale sunt slab realizate în bazinul hidrografic al pârâului Dobrovăț.

Resurse de apă

Cu mici excepții, teritoriul comunei se suprapune bazinului hidrografic al pârâului cu același nume. Lung de aproximativ 28,5 km și o orientare de la nord-nord-vest spre sud-sud-est, pârâul Dobrovăț și afluientul său Poiana Lungă străbat teritoriul comunei prin mijloc pe o distanță de 24 km (pentru că pe o distanță de 3 km de la izvoare curge pe teritoriul comunelor Ciurea și Grajduri, iar 1,5 km de la vărsarea sa în pârâul Rediu curge pe teritoriul comunei Codăiești). Înclinarea patului său este mare de la izvoare pâna la confluiența cu pârâul Nastea, sector unde coboară 15 – 30 m/km; de aici și până la confluiența cu pârâul Pietrosu, înclinarea patului scade la 10 – 12 m/km, iar in aval de satul Dobrovăț inclinarea devine din ce in ce mai lina (circa 3 m/km). Această înclinare mică a patului pârâului Dobrovăț din cursul său mijlociu și inferior este scoasă în evidență de curgerea mai domoală a apei, de meandrele pe care le descrie patul său, de existența unor cursuri părasite(gârle) și de prezența câtorva terenuri mlăștinoase și băltiri ce se formează pe șes după ploile mari ori după topirea grăbită a zăpezilor de peste iarnă. Curgerea pârâului Dobrovăț este nepermanentă, în perioade de secetă debitul lui dispare aproape complet. Înghetul în perioada rece a anului începe, de obicei, după 15 noiembrie și durează, cu unele întreruperi, până la 15 martie, în total cam 80 – 100 zile pe an. Desi aluviunile (nisipuri, maluri argiloase etc) sunt abundente în aval de confluiența cu pârâul Pietrosu, mineralizarea apei este redusă, încat este propice dezvoltării culturilor irigate și a folosirii ei în diverse trebuințe gospodărești. Desfășurandu-și bazinul hidrografic pe un teritoriu cu climat continental de nuanță excesivă, fenomenele de reducere a debitului din timpul anului sunt punctuate și de inundații datorită ploilor mari, care produc revărsări peste tot șesul sau a zăpezilor abundente, repede topite. Dintre afluienții mai însemnați ai pârâului Dobrovăț amintim pe stânga pâraiele Pietrosu (7 km lungime), unit cu Vararia (3,5 km ), Starminosul (5 km), Pahomia (2,6 km), Podu Popii(4 km), Chehan (1,5 km) și Hartopu (2 km), iar pe partea dreapta intalnim pâraiele Însurațelu (6 km), continuat cu Nastea (1,5 km) și Dobrovicior (5,5 km). Densitatea rețelei hidrografice variaza între 0,8 – 1,2 km/km² în sectorul nord-vestic și sud-estic al bazinului hidrografic și 1,5 – 1,6 km/km²- în sectorul central. Pârâul Dobrovăț și afluienții acestuia își trag izvoarele din pânza de apa subterană de la baza calcarelor oolitice de Repedea care placheaza părțile înalte ale Podișului Central Moldovenesc. Pe văile pârâului Dobrovăț și pe afluienții săi, se mai găsesc ape subterane cantonate la baza depozitelor deluviale de pe versanți și în șesul aluvionar al acestora. Aceste ape sunt exploatate prin fântâni cu adancimi de 8–10 m, cum sunt majoritatea fântânilor din Dobrovăț. Din punct de vedere calitativ, aceste ape fac parte din calasa D, apreciate ca ape nepotabile de gradul I, dar folosibile. O altă categorie de ape subterane o constituie apele cantonate în deppozite sarmatice nisipoase, situate la adâncimi mai mari de 20 m și care sunt de calitate foarte bună. Din aceste surse se alimentează fântânile care au fost săpate lângă cimitirele din satele Moldoveni(având adancime de 25 m și pereții din inele de beton armat) și Ruși (având adancimea de 22 m și pereții din piatră extrasă din carierele locale). În prezent este exploatată o sursă de apa subterană din pădurea Buda care asigură alimentarea cu apă a fermei agricole de stat și a zonei de locuit și alta din versantul vestic al dealului Teiul de unde este adusă apa la cișmelele din curtea Ocolului Silvic și în curțile unor cetățeni.

Istorie

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Crasna a județului Vaslui și era formată din satele Dobrovățu-Moldoveni, Dobrovățu-Ruși și Dumasca, cu o populație de 2777 de locuitori. În comună funcționau o moară de apă, o școală, două biserici și o mănăstire și un penitenciar, iar principalul proprietar de pământuri era Domeniile Coroanei. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Codăești a aceluiași județ, având 3400 de locuitori și aceeași alcătuire.

În 1950, comuna a fost transferată raionului Codăești și apoi (după 1956) raionului Iași din regiunea Iași, iar în timp satele ei au fost comasate, formând un singur sat cu același nume ca și comuna. În 1968, comuna a trecut la județul Iași.

Monumente istorice

În comuna Dobrovăț se află mănăstirea Dobrovăț, ansamblu-monument istoric de arhitectură de interes național, datând din secolele al XVI-lea–al XX-lea, ansambl…